Râsul ei molipsitor a devenit deja o marcă personală și probabil că nimeni nu și-ar imagina că Adriana Trandafir ascunde în suflet adevărate drame. Dar nu s-a lăsat niciodată doborâtă de greutăți, deși rolul propriei sale vieți ar fi unul cu adevărat dramatic. Cu un optimism ieșit din comun, de parcă ar ieși din pielea propriului personaj, actrița ne-a povestit în amănunt… totul despre momentele și evenimentele care i-au marcat existența.
Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ați făcut de dragul carierei?
Familia. Faptul că au crescut copiii fără să fiu prezentă. E foarte greu. Cu mult nisip în dinți, cu nopți nedormite, cu griji, cu păreri de rău, sunt frustrată câteodată. De exemplu, Maria Speranța mi se pare că e mai apropiată de tatăl ei.
E firesc să fie așa, el i-a fost… mamă! Faptul că nu ai timp niciodată pentru tine, mereu ești ultimul pe listă, dai importanță altor lucruri și ai grijă întotdeauna de alții și niciodată de tine. Dar cred că asta ține și de structură, și de educație, și de felul omului.
Sunt oameni care reușesc să se pună primii pe listă, dar eu întotdeauna m-am gândit la cei de lângă mine. Mă gândesc ce meserii frumoase sunt pe lume în care poți să fii propriul tău șef, să îți faci propriul tău program și te poți ocupa de sufletul tău. Ce trist e că ne dăm seama că sufletul contează, de fapt, când mai avem foarte puțin de trăit. Toată lumea mă întreabă de unde toată energia asta. O spun cu umor: din muncă! Da, e adevărat, din muncă, dar câteodată stau de vorbă cu sufletul și îi mulțumesc că încă mă mai ajută să lupt, să sper, să muncesc, să trăiesc.
De foarte puține ori l-am răsplătit însă că nu m-a făcut rea, că, în urma dezamăgirilor, nu m-a făcut să renunț. Sunt fericită că nu mai am așteptări, singurele așteptări mai sunt doar de la mine. Eu nu mă compar cu nimeni, ci doar cu mine sunt într-o continuă competiție.
S-a scris, în presă, faptul că, la divorț, judecătorul a decis să îl încredințeze pe fiul dumneavoastră tatălui său pe motiv că sunteți actriță… Ați fost atunci supărată/revoltată pe meseria asta?
Nu actrița Adriana Trandafir a pierdut copilul, ci mama Adriana Trandafir. Meseria nu avea nicio legătură. M-am gândit de multe ori dacă tot așa ar fi stat lucrurile dacă eram vânzătoare. Știu că, în aceeași perioadă, a divorțat și Anca Sigartău, și judecătorii de pe Pământ i-au încredințat cei trei copii ei. Acum, dacă mă întrebi, nici nu știi ce să mai crezi despre justiția de pe Pământ, sunt sigură că cea din Cer mi-a dat dreptate mie.
Sunt lucruri care au trecut, pe care le-am depășit, lucruri foarte grele. Cel mai rău îmi pare de suferința lui Ștefan, de nopțile lui de somn și nesomn, mai ales de cele de nesomn. A fost un lucru care face parte din viața mea, din trăirile mele, din suferințele și disperările mele. Sunt fericită că relația mea cu Ștefan este foarte bună și este un avocat de care sunt mândră. Îl iubesc necondiționat.
Cum ați reușit să depășiți această lovitură? Cruntă, de altfel, pentru orice mamă…
Nu aș fi depășit-o dacă nu m-ar fi ajutat cei mai puternici decât mine, de deasupra mea. Pentru că tatăl meu a fost martor împotriva mea la divorț, rămăsesem fără familie, fără copil, fără părinți, fără niciun sprijin. Se pare că profesia a fost cea care m-a ajutat. A fost o clipă în care m-am gândit să renunț la viață, la tot, dar îngerul meu mi-a zis:
„Nu, nu, tu ai un drum de făcut și mai avem lucruri de rezolvat!“. M-a lăsat să fiu încercată ca să îmi dau seama că orice copil are nevoie de un părinte luptător, puternic, nu căzut, nu în genunchi, nu de un om care să-și plângă de milă, pentru că, altfel, nu poți fi exemplu pentru nimeni.
Citiți continuarea interviului în numărul de decembrie al revistei VIVA!.